Garda de sambata noaptea, timp la care oamenii normali se plimba, se distreaza sau pur si simplu se odihnesc. Ceea ce ma face sa cred ca nu ma incadrez in categoria asta. Garzile din noptile de week-end ma dinamiteaza. Iar cea din seara asta vine dupa o zi de sambata la fel de proasta, care a debutat cu o inspectie a D.S.P. Bacau in spitalul nostru. Cica inspectie incrucisata. Si motive de razbunare a inspectiei de anul trecut a D.S.P. -ului nostru in S.J.U. Bacau. Adica amenzi. Azi a fost randul farmaciei. Si ziua mea a inceput cu un telefon de la sef, posomorat rau de tot…
Wunderbar! Nu era destul ca ploua mocaneste, ca in Kaufland era o aglomeratie ca la inaugurarile cu tigai si bormasini, trebuia sa ma sune si seful sa-mi zica ce dude a facut ingrijitoarea…
Imi pierd rabdarea tot mai mult. Nu ca m-ar caracteriza virtutea asta, sa fiu cinstita nu a fost niciodata punctul meu forte, dar am senzatia ca timpul sta in loc. Si eu cu el. Parca totul a incremenit si nu voi apuca niciodata sa fac saltul…
Mi-e sete de normalitate. Nivelul meu de toleranta fata de lumea in care traiesc tinde vertiginos catre zero si ma intreb ce vor face cei din jurul meu in momentul in care il voi atinge… Probabil ma vor inchide la nebuni. Cu un stoc considerabil de Xanax.
Ma intreb mereu, oare ce o fi in capul lui Paul Andreianu de nu se stabileste in Anglia? Alooo, Paul, se aude pana la tine? Ploua si la Londra? Of…
Unii se distreaza acum sau se relaxeaza. Eu fac garda. Adica stau degeaba pe scaun, ca deocamdata nimeni nu vrea nimic din farmacie. Tine-i, Doamne! Mai am inca opt ore si jumatate pana dimineata. Nu-i bai! Timp de studiu. Pana se aseaza verbele neregulate in capul meu, am timp de o cafea.
Bis bald!
