Nimic nou privitor la saracia din spitale. Vesnic nu sunt materiale, vesnic nu sunt medicamente. Linii la coloana „cantitatea eliberata”. Sute de bolnavi zilnic. Dupa cateva ore nu mai vezi, iti joaca randurile in fata ochilor. Pacientii devin numere. Linii cu numere pe condica. Cu numar al foii de observatie.Daca te incapatanezi sa vezi nume in loc de numere clachezi. Pentru ca trebuie sa tragi linie la „cantitatea eliberata”.
Nu reusesc. Nu intotdeauna. Si cel mai greu este atunci cand identific un numar cu un chip. Merg pe sectie cu niscaiva treburi de stocuri si vad un pacient pe un pat. Imi ramane in minte chipul, habar nu ai de ce. Un barbat singur, apatic, cu privirea pierduta in gol. Cam de varsta mea, poate trei-patru ani in plus.
Din toata medicatia pe care o avea nu i-am putut elibera mai nimic. Ceea ce era vital pentru el nu mai era. S-a terminat… Cum-necum, de prin alte aparate, de prin buzunar, am reusit sa ii adun medicamentele. I le-am dus in salon si i le-am pus pe noptiera. M-a privit curios si m-a intrebat „de unde?”. Nu i-am zis decat „sanatate” si am plecat.
Au trecut de atunci cateva luni. Cred ca vreo trei…
Acum cateva zile am iesit cu treburi prin oras. Mi-am parcat conserva pe o margine de strada pustie, in dreptul unui gard si m-am dus in treaba mea. Sa fi durat vreo jumatate de ceas, poate mai bine…
Cand m-am intors, in spatele MAD-ului astepta un barbat intr-o masina. Nu i-am dat importanta. Am descuiat si am vrut sa ma urc la volan, cand m-am trezit lovita cu palma peste cap si cu piciorul in fund.
„Fir-ai a dracului de vaca, de ce-ai parcat fa, pe locul meu?”
Sa spun ca nu mi s-a facut frica? Nu frica! Groaza. De ce spaima vine mereu insotita de senzatia de voma?
M-am intors incercand sa inteleg ce mi se intampla. Avea mana ridicata pentru a o cobora iar in capul meu. Si o privire turbata.
A fost o fractiune de secunda. Pentru mine si pentru el. A lasat incet mana in jos si s-a dat inapoi, lasandu-ma sa intru in masina.
A treia zi, la serviciu, m-au anuntat colegele
„V-a lasat un domn un buchet de flori si un plic”
Le-am luat si am intrat in birou. Am deschis plicul.
„Imi pare rau!”
Oameni…
