Intre doua centralizari de necesare de pe doua sectii intarziate si inca cinci verbe conjugate butonez telefonul bantuind aiurea pe internet. Si imi aduc aminte ca in urma cu 103 ani, la Cairo, un tanar arhitect grec isi lua doctoratul dupa cativa ani de munca asidua la primul baraj de la Assuan a carui constructie se finalizase prin 1902 dar se cerea imperios inaltarea acestuia, pentru a face fata furioaselor revarsari ale Nilului. La putin timp dupa obtinerea doctoratului, tanarul Giorgios Loiso se casatoreste in Cairo cu fiica unui nobil grec, o pustoaica in varsta de doar 14 ani. Ca Giorgios mersese in casa viitorului socru ca sa ceara mana fetei mijlocii, Maria, de care se indragostise dureros, e alta poveste. „Maria e promisa” a fost raspunsul batranului. „Dar intre familiile noastre trebuie sa continue armonia, drept care ti-o dau pe Melpomenis!” Nu a fost loc de refuz si Giorgios s-a casatorit cu fata care spiona pe gaura cheii discutia dintre tanarul arhitect si tata…
In viata noii familii Loiso au aparut pe rand patru copii. Mezinul, Ianis, Ianachi, cum il alintau parintii, s-a stins cu cincisprezece ani in urma si mi-a umplut copilaria si adolescenta cu bucurii. Ma plimba prin orasul meu natal si imi arata: „Uite, Mada, pe strada asta a fost un o casa construita de tata”. „Aici a fost o alta casa construita de tata”. Ne-am oprit intr-o zi in fata cinematografului „7 Noiembrie” si mi-a zis „asta e singura cladire din Tulcea construita de tata care nu a fost demolata”… Se numea Select si a fost primul cinematograf sonor din Tulcea.
Giorgios Loiso a ajuns in Romania cu cativa ani inaintea casatoriei sale, printr-o conjunctura pe care n-am descifrat-o nici azi. Cu bunica Melpomenis imi era greu sa ma inteleg, pastrase toase viata acea „orbire” in fata realitatii. Vorbea romaneste prost, cu un puternic accent grecesc si inca parea nedumerita ca nu a venit laptarul la usa apartamentului sa ii prezinte chefirul…
Stabilita in Galati, familia arhitectului a trait o vreme conform statutului si valorii arhitectului. Comenzi atat de multe incat era nevoit sa refuze. Se incapatana sa construiasca totul, d’a capo al fine. Nu era zi sa nu fie prezent pe santier, de la prima sapatura, pana la strangerea ultimului surub. Poate de aceea nici una dintre cladirile lui nu au fost afectate de nici un cutremur.
In 1911, in perioada in care era doctorand, primeste o comanda de la unul dintre magnatii Galatiului si incepe sa construiasca Grand Hotel, azi Primaria Galati.
Cat despre Select, la care a inceput sa lucreze prin 1930, in etapa de apogeu a carierei sale, acesta i-a fost comandat de catre doi asociati, un ceh si un evreu. Ca un amuzament, fiul negustorului evreu avea sa imi fie, peste ani, profesor in liceu…
A fost a patra cladire pe care Giorgios Loiso a ridicat-o in Tulcea si singura care s-a pastrat.
Un alt profesor a dedicat un articol intreg pe blogul domniei sale acestei cladiri.
Azi e un club. Un club al carui patron e cercetat pentru trafic de stupefiante. Nimic nu mai aminteste de ce a fost. Si probabil ca se va alege praful de ea, ca de atatea alte cladiri istorice ale tarisoarei…
De la Giorgios Loiso mi-a ramas o fotografie veche, o carte de vizita si o servieta de piele cu o placheta de argint pe care inca se vad inscriptionate, cu o caligrafie eleganta „Arhitect G. Loiso”… Si un lacas transformat in bomba…
Ce ma mai motiveaza sa raman? Nimic… nimic… nimic…
